Ne am văzut, ne am privit, dar n am vorbit. Niciunul nu știa care sa înceapă primul sau ce sa zică. Ne priveam asa intens, încât amandoi nu clipeam.Eram ca doua persoane total necunoscute și totuși, eram asa absorbiți unul de altul. Exista scânteia aia pe care nu poți sa o explici si nici sa fie intelesa de oricine.

Eram decât noi doi și respirațiile noastre.

Poate merit pe altcineva, dar mereu te am dorit pe tine și aceasta dorința va exista tot timpul pentru ca nu ma vad sa vreau alta persoana lângă mine, care sa ma enerveze, sa ma facă sa zâmbesc, sa ma facă fiu timida, sa ma facă sa scriu atat de mult despre iubire, despre ochii de care m am îndrăgostit etern, despre zâmbetul pe care atunci când îl vad nu stiu cum sa mai reacționez de fericire, despre tine, persoana de care nu cred ca as putea vreodată sa ma plictisesc.

Mi am dat seama de mult timp ca ai ceva special fata de cei care au fost înaintea ta pentru ca de nimeni n am fost atât de atrasa cum sunt de tine. Pentru ca nimeni nu mi a dat doza aceea suficienta de dragoste, de îmbrățișări cât mai lungi, de râsete atat de pline de viata, de orice gest mărunt care contează atat de mult

Am scris atat despre tine încât, nici nu le mai stiu ordinea

Te am povestit atat de frumos încât, oricine s ar îndrăgostii de tine

Am umplut foi goale și as mai scrie despre tine încât, nu mi ar ajunge toată viata sa le citesc pe fiecare în parte

În aceea duminica seara, ai făcut ca totul sa para altfel, ți ai pus atat de bine amprenta pe mine încât nu te pot lasa nici dacă as putea. Din aceea zi, nu mai pot fi fermecată de alți ochi, de alte buze, de alte brate care sa ma înconjoare, de alt ras cristalin care sa ma facă sa zâmbesc sincer, de alte glume proaste și fără sens, de tot ceea ce tine de tine

M ai făcut sa nu mai vreau sa știu de alte persoane, m ai făcut sa fiu dependenta pana și de cel mai mic defect de al tău.

M ai făcut sa nu mai conștientizez când e zi sau noapte, când trece timpul atat de repede lângă tine.

M ai făcut sa te iubesc atat de mult încât, nu sunt în stare sa renunț la tine sau și dacă o fac, nu o fac cu totul pentru ca nu trece o zi in care sa nu ma gândesc la tine

Ce rost au promisiunile cand nu te tii de ele? Ce rost are sa dai cuiva speranțe și sa i le spulberi doar pentru ca tu nu stii ce ti doresti de la aceea persoana?
Ce importanta mai au sentimentele în ziua de azi cand toata lumea e pe numai pe interes si habar nu mai au ce înseamnă să fii îndrăgostit Unde e iubirea adevarata? Unde sunt acele emoții și sclipiri cand vedeai persoana draga?
Încă mai am o fărâmă de credință ca exista un suflet pereche pentru oricine si ca intr o zi cineva te va iubi cum nu te a iubit nimeni. Ca ar face orice numai sa te vada zâmbind si râzând, dar mai mult bucurându se ca el este motivul fericirii tale.

Oricat incerc sa pot merge inainte, sa mi preocup timpul cu altceva, nu pot pentru ca cineva ma trage inapoi si aceea persoana este singura fiinta care a putut sa ma faca sa fiu atat de vulnerabilă in fata ei, m a facut sa nu mai gandesc logic, nu mai pot constentiza absolut nimic din cauza ca ii simt prezenta peste tot. Mi a acaparat orice parte din mine, ma simt plina de el, de atatea amintiri si de gesturi.

M a facut sa ma simt, cum nimeni nu a mai reușit. Trezește in mine o alta fire, o persoana total diferită cu niste sentimete puternice de iubire pe care nu le am mai avut pana acum.

Mi am dat seama ca e ceva special la el din prima zi in care l am vazut, iar bănuielile mi au fost confirmate din momentul in care am ajuns sa vorbim. M a invatat ca iubirea nu consta in varsta, frumusete, avutie sau lucruri materiale, ci in înțelegerea reciprocă, gesturi mici, dar care te fac sa te simti cea mai împlinită langa omul care iti este alaturi, in soapte dulci care te fac sa tresari de fiecare data cand le auzi, in grija pe care ti o poarta, atunci cand este langa tine in orice moment de fericire sau tristețe si se bucura pentru tine sau incearca sa ti spuna ca impreuna totul va fi bine, eu asa vad iubirea pentru ca asa am fost invatata de ingerul meu cu parul negru si ochii instelati dupa care ma topesc si acum.

fata-de-pe-plaja:

“(1438) O sa ma pierzi in momentul in care nu o sa-ti mai atrag atentia cu nimic… cand o sa te tratez exact asa cum ma tratezi si tu, cand nu o sa te mai caut atat de des, cand o sa-ti spun “faci cum crezi”, “e treaba ta”. Da, atunci sa stii ca ma pierzi. Nu sunt genul de persoana care pleaca, dar cateodata obosesti sa pui mereu pe primul loc fericirea celor care te pun pe ultimul.”

— 31decembrie2014 (via 31decembrie2014)

14-09-2016:

“Știi cum îți dai seama cine e cel care iubește cel mai mult într-o relație? atunci când persoana de lângă tine a plecat de atâtea ori, însă tu, deși știai că totul e pe cale să se sfârșească sau urmează să o facă iar, ai stat lângă acel om până la final.”